Interconectati

Print PDF

Partea fascinanta a vietii este ca nimic nu poate exista de unul singur. Nici macar cele mai mici sau efemere particule subatomice imaginate vreodata. Viata este existenta impreuna a mai multor „existente" – particule subatomice, atomi, molecule, celule, macroorganisme. Si mai fascinant este sa privesti cum toate aceste „existente" depind, de fapt, una de cealalta, intr-un sens absolut nobil si plin de intelepciune pe care il putem acorda cuvantului „dependenta". Orice are nevoie de altceva sau altcineva pentru a exista.

Anticii vorbeau despre Armonia Divina care guverneaza totul, adanc ascunsa in fiecare ce faptura sau lucru, Armonie care trebuie inteleasa si respectata, pentru a fi in pas cu viata si nu impotriva ei. Omul modern vorbeste si despre legile care explica, intr-o anumita masura, cum functioneaza viata, dar nu poate explica cum a aparut viata si legile ei atat de complexe Smile

Asadar, tot ceea ce exista, exista – de fapt - sub forma unor sisteme, sisteme aflate intr-un tip de relatie sau altul, insa intotdeauna in relatie. Viata este, in acest fel, relatie, interdependenta, comunicare, schimb, influentare si, mai ales, transformare.

Sa vorbim despre ...Darwin. Teoria lui privind evolutia speciilor a fost aceptata de unii, combatuta de altii. Asta sa fie tot? Nu. Un lucru pe care multi nu l-au remarcat este faptul ca, incetul cu incetul, un aspect speculat de aceasta teorie a intrat in limbajul si mentalitatea generala : ideea ca viata este o lupta, in care cel mai dotat sau mai ager invinge. Inoculata chiar si celor care se considera religiosi sau credinciosi, aceasta idee este la ora actuala atat de importanta si cu un impact atat de mare, incat am putea spune ca ea structureaza comportamentul majoritatii oamenilor. Si este o idee, de fapt, deosebit de periculoasa.

Daca vom privi cu atentie si obiectivitate in jur, vom vedea ca aspectul competitiei dintre specii sau indivizi ai unei specii este, de fapt, secundar. Viata este, in primul rand, colaborare, cooperare si simbioza.

Tot ceea ce exista in Natura este conceput pentru a se integra si functiona impreuna cu alte elemente, asa incat categoric se poate vorbi de sisteme. La ora actuala stiinta investigheaza aceste sisteme complexe, dar cu toate acestea interdependenta care exista in cadrul lor si intre ele nu pare a fi perceputa la adevarata ei valoare. Focusul atentiei ramane pe aspectul de „lupta" si nu cred ca am gresi daca am afirma ca, de ceva vreme, omenirea sufera de o distorsiune perceptuala, in care „nu mai vedem padurea de copaci".

Asa cum destui oameni de stiinta incep sa afirme, acest aspect al teoriei Darwiniste, pus in fata si scos din context, devine un mod distorsionat si anti-stintific in acelasi timp – in conditiile in care stiinta isi doreste a fi sinonima cu obiectivitatea – de a gandi si de a trai... Iar daca e sa fim obiectivi, vom constata ca, procentual, colaborarea si functionarea impreuna depasesc separarea si lupta, in ceea ce numim Viata sau Natura.

Pornim, din nou, de la ideea ca fiecare organism este „viu" tocmai pentru ca in interiorul sau sute de mii sau miliarde de miliarde de elemente se afla in legatura, relatie si isi armonizeaza functiile pentru a permite existenta Totului din care fac parte. Atunci cand acesta armonie functionala este alterata vorbim de disfunctii sau boala....este de fapt intreruperea procesului de „colaborare" dintre partile constitutive ale acelui sistem.

Si, daca ne gandim la roiurile de albine, musuroaiele de furnici - viata este cooperare. Daca ne gandim la faptul ca orice pui este dependent de parintii sai - viata este cooperare. Privind la minusculele fiinte care asigura descompunerea corpurilor moarte, intelegem ca viata este colaborare si ca ecosistemele sunt , de fapt, o forma a inteligentei colective – fiecare poate contribui la existenta si bunastarea celuilalt.

Se poate vorbi de o inteligenta colectiva versus o prostie colectiva? Posibil. Dar nu ne-ar fi de mare folos sa ne concentram asupra semnelor care denota lipsa de intelepciune, pe care bolile, razboaiele sau starea de depresie si nefericire, tot mai acute, ne-o reveleaza.

Ar fi, probabil, mult mai incitant si mai folositor sa intelegem ce solutii am putea crea, si pentru asta e util sa ne amintim cateva lucruri esentiale:

1. Nimeni nu se poate dezvolta complet izolat.Tot ceea ce stiti, stiti pentru cineva v-a invatat acel lucru, intr-o anumita masura. Ceea ce ni se preda in scoli este suma cunstiintelor adunate de-a lungul secolelor de catre inaintasii nostri, limba pe care o vorbim ne-a permis dezvoltarea cognitiva; putem inventa, acum, ceva nou doar pentru ca in mintea noastra exista deja o multime de informatii acumulate si, desigur, pentru ca parintii nostri, in primii ani de viata, ne-au asigurat o educatie potrivita. Nimeni nu este inteligent „de unul singur" – cineva l-a ajutat sa devina inteligent!

2. Actiunile noastre au intotdeauna un efect. Din ce in ce mai putini oameni au o gandire strategica si sunt interesati de consecintele actiunilor lor pe termen lung si, inca si mai rar, de consecintele la nivel de comunitate sau sistem. Motivul este tocmai ideea ca „viata e lupta" in care trebuie sa fii preocupat sa supravietuiesti, sa te aperi de competitia care iti vrea raul s.a.m.d. Sentimentul de a fi singur si incapacitatea omului modern de a mai percepe conexiunile existente, de la nivel universal la nivel atomic, il fac sa actioneze cuprins de panica si intr-un mod ego-centric. Asa se explica si de ce isi poate uneori abandona sau abuza puii, de ce isi poate ucide semenii si de ce isi poate petrece toata viata intr-o mizera depresie, anxietate sau paranoia. Asta in timp ce Viata freamata de armonie, colaborare si daruire, pretutindeni in jurul sau...numai ca omul acesta nu se mai raporteaza la Natura, nu se mai integreaza in ea. Este un om autizat. Consecintele faptelor lui, izvorate din teama, pot fi dezastruoase pentru mediul in care traieste - inclusiv pentru celelalte specii animale sau vegetale. Din fericire, mai exista, inca, destui oameni care sa priveasca in jurul lor sau inauntrul lor, pentru a descoperi conexiunile existente. Din fericire, chiar suferinta ii face pe unii oameni sa se intrebe asupra sensului vietii si sa inceapa sa re-perceapa viata intr-un mod nou, unul care sa includa si aspecul de colaborare-cooperare-simbioza care face ca totul sa existe. Din acest moment, oamenii incep sa intelega si faptul ca sunt liberi sa aleaga actiunile pe care doresc sa le intreprinda si sa aiba grija ca aceste actiuni sa fie favorabile nu numai lor, dar si sistemului natural din care ei fac parte.

3. Totul se schimba. Viata este o permanenta transformare si singurul lucru cert, in aceasta lume, este schimbarea. Unii se tem de schimbare, altii au grija ca schimbarea sa actioneze in favoarea lor.

Credeti ca oamenii nu vor mai descoperi lucruri noi? Cu siguranta ca da; creativitatea este parte importanta a inteligentei. Credeti ca oamenii ar fi capabili sa distruga intreaga planeta, dintr-un motiv sau altul? Foarte posibil...tehnologia ne permite aceasta!

Care va fi, asadar, cursul pe care evolutia umanitatii il va lua, din acest punct critic la care s-a ajuns, cu schimbari dramatice de clima, o cultura egoista de tip „eu totul si voi nimic" si o depresie care pare ca incepe sa fie acceptata ca si stare naturala, desi este – metaforic vorbind – mai degraba o forma de septicemie psihologica?

Raspunsul este ca totul depinde de noi si numai de noi. De noi ca grup imens, format din subgrupuri, si de fiecare dintre noi in parte. Alegerile pe care le facem, prin efectele lor pe termen scurt, mediu si lung, sunt cele care ne dau verdictul de specie inteligenta sau specie care a pierit datorita prostiei – individuale si colective. Pentru ca atunci cand cele mai multe lucruri pe care il facem au consecinte entropice la nivelul sistemului care ne asigura viata, cu siguranta ca am trecut in domeniul prostiei colective!

Ce putem face, concret? Raspunsul este foarte simplu: trebuie sa fim, in permanenta, atenti. Singurul lucru care ne poate salva este atentia. Iar unii ar spune ca si iubirea.

dr. Carmen Todor

© 2010 Genium SRL. Toate drepturile rezervate.