Exercitiu de deschidere

Print PDF

Imi place viata. Imi plac oamenii. Imi place sa observ. Asa ca am descoperit ca este imposibil sa nu observi schimbarea.

In viata avem parte de schimbari numeroase, mai mici sau mai mari. Unele dintre ele, indiferent de marime, se dovedesc a fi foarte importante. Regasim schimbari in modul nostru de comportare, in modul de gandire, de a actiona sau reactiona, in interactiunea cu ceilalti, in modul de socializare.

In zilele noastre, am devenit atat de fluenti si suntem supusi unui continuu flux de informatie, noua si complexa. Eu ma transform...si pot sa presupun ca asta li se intampla si celorlalti.

Incerc mereu sa relationez cu ceilalti avand o anumita deschidere, care sa imi permita sa nu trag concluzii pripite sau sa clasific persoana din fata mea ca apartinand unei anumite categorii. Se spune ca "aparentele inseala". In ideea aceasta ma feresc, de cele mai multe ori, sa introduc persoana, pe care tocmai am cunoscut-o, intr-o anumita categorie. Stiu ca as face o mare greseala generalizand si luand persoana din fata mea ca pe ceva foarte cunoscut si normal, doar datorita faptului ca in acel moment comportamentul ei se suprapune cu anumite tipare formate deja in mintea mea.

Am ajuns in ultima vreme sa fim mai superficiali, sa ne pierdem rabdarea si sa uitam ce minunat poate fi sa ai rabdare sa cunosti pe cineva. Ne dorim sa trecem mai rapid peste aceasta etapa, in speranta ca nu e necesara si ca ne descurcam cu partea superficiala a relationarii si cu un nivel minim de informatii despre ceilalti. Uitam ca partea cea mai frumoasa si speciala care ne caracterizeaza, pe noi oamenii, sunt tocmai limbajul si emotia, suport al socializarii. Ciudat e ca, desi utilizam aceleasi cuvinte, de foarte multe ori, comunicarea este total ineficienta si informatia transmisa se deterioreaza, creand divergente. In functie de intonatie , volum al vocii, timbru, inflexiuni ale vocii, nivel sau capacitate de intelegere, acelasi cuvant poate avea diferite intelesuri. Nu mai avem disponibilitatea de a fi suficient de atenti la ceilalti pentru a percepe mesajul integral. Comunicam superficial, neatent si lipsit de esenta. Ne rezumam la cuvinte grabite si uitam sa utilizam partea cea mai importanta a comunicarii (desi e cea mai importanta parte din comporamentul nostru de fiinte sociale) - gesturile, mimica, postura corpului, in mai putine cuvinte: comunicarea nonverbala. Aceasta este partea cea mai importanta a unei comunicarii eficiente si complete. Ca sa intelegem eficienta comunicarii nonverbale trebuiem sa privim diferitele momente sau etape din viata unui individ. Invatam inca de mici sa uitilizam comunicarea prin intermediul gesturilor, atunci cand necunoscand limbajul articulat trebuie totusi sa ne facem cunoscute nevoile. Apoi in adolescenta invatam sa stapanim anumite parti ale comunicarii nonverbale, cele pe care prin repetare inconstienta le transpunem incet incet in comportament constient (atunci cand noi femeile cochetam incepem sa ne jucam cu parul sau stam picior peste picior). Ca adulti devenim prea preocupati de anumite probleme si, intrand intr-o rutina zilnica, uitam ca avem la dispozitie aceste forme de comunicare.

Putem schimba toate acestea daca incercam sa fim mai atenti la nevoile noastre reale si la persoana noastra, ca individ complex si unic. Vom observa ca, fiind atenti la noi, invatam sa fim atenti si la ceilalti si la nevoile lor. E adevarat ca asemenea oricarui exercitiu de invatare si acesta presupune un anumit efort si o anumita disciplina; in schimb, ne poate aduce foarte mari beneficii si o mult imbunatatita comunicare cu cei din jurul nostru, ceea ce va aduce in viata noastra echilibru si fericire.

Multe lucruri se schimba, asadar. Nevoia de comunicare ramane, insa, unul dintre lucrurile care nu se schimba si asa si trebuie sa fie. Singurul aspect care ar trebui sa fie transformat este calitatea comunicarii. Asta simt eu si sper ca lumea de maine sa fie plina de comuniune si sens.

Alina Sintoma

© 2010 Genium SRL. Toate drepturile rezervate.