In procesul comunicarii, rezultatele depind doar intr-o anumita masura de continutul discursului, incat "nu este atat de important <ce> spui, ci <cum> spui".
Aspectele non verbale implicate - de exemplu privire, zambet, gesturi, tonul vocii - sunt cele care transmit adevaratele intentii ale interlocutorului, starea lui reala de spirit, si ele sunt intotdeauna percepute de ceilalti, chiar daca - in mare masura - in mod inconstient. In conversatiile obisnuite, mai putin de 35% din timp este alocat componentei verbale, restul de 65% fiind ocupat de comunicarea non-verbala.
Cu exceptia catorva gesturi determinate cultural (cum este cel binecunoscut, care semnifica "OK") limbajul corpului este universal. Oricine intuieste ca un om care sta incruntat, picior peste picior si cu bratele incrucisate la piept, nu are de fapt, "chef" sa il asculte sau nu este de acord cu ceea ce aude; impresia este cu totul alta cind interlocutorul are o postura "deschisa", zambeste si incuviinteaza, dand usor din cap.
Cercetarile foarte numeroase care au vizat limbajul corpului au permis structurarea, in timp, a unei adevarate stiinte care descifreaza semnalele ce provin din subconstient. S-a constatat, astfel, ca oamenii desfasoara concomitent doua dialoguri - unul verbal si deci constient si altul non-verbal, inconstient - iar aceste doua dialoguri pot fi in armonie sau... non-verbalul transmite cu totul altceva decat verbalul! Impresia finala este determinata intotdeauna de dialogul non-verbal.
Arta comunicarii cu subconstientul celuilalt necesita perseverenta si o atentie continua, insa rezultatele sunt pe masura.
Un lucru a devenit, astfel, evident: un limbaj precis are capacitatea sa miste oamenii in directia dorita, in timp de un limbaj neclar ii dezorienteaza. Se vorbeste, in acest sens de:
Pe de alta parte, limbajul corpului ne afecteaza si propria noasta persoana; un studiu efectuat a solicitat ca doua grupuri de studenti sa audieze, in acelasi timp, cursul unui profesor: studentii din primul grup au trebuit sa adopte o pozitie "inchisa" a corpului, pe tot parcursul expunerii, in timp ce membrii grupului doi au stat intr-o pozitie relaxata si "deschisa". In final, cu totii au avut de redactat ceea ce au retinut din conferinta. Cei care au receptat informatia in postura corporala "deschisa" au fost, fara exceptie, capabili sa redea mai multe detalii decat ceilalti, (in conditiile in care au fost selectionati, pentru aceasta experienta, studenti cu rezultate similare la invatatura).
Indiferent de gradul de educatie, cuvintele si miscarile se leaga intre ele atat de previzibil, incat se poate preciza ce miscare va face o persoana, doar prin simpla ascultare atenta a vocii ei.